Hai sa murim altdata... Si nu, hai sa pasim in vesnicie... Asa iti soptisem atunci, in acea raspantie dintre spatiu si timp... Erai ranit, in plina valtoare, ce puteam face?
Am lasat ursuletul de plus, langa soba fierbinte, si-am coborat in beciul acela, vechi tunel pe sub vechea cetate a Tomisului... Am coborat copila chemata de soaptele unui trecut viitor.
...Alt timp, alta poveste...Maini intinse printre gratii de fier...imagini in alb si negru..."Cauta cheia, spuneai tu a ruga �soapta, aflat printre acei multi nefericiti... Aveam in maini o carte, carte rosie...si nu stiam unde poate fi acea cheie despre care vorbeai... Ti-era sete... si atunci, in causul palmelor mele - am inceput a plange, apa vie durere-mila-iertare�
Cartea rosie cazuta pe jos in sunet metalic s-a transformat intr-o cheie... Vuia de sus viitorul...undeva inspre mare licarea o lumina... Te-am sprijinit, te-am tarat aproape pana la limanul luminii... erai liber... Pana la acel orizont puteam merge eu, nu aveam voie sa intru in alta poveste�ma astepta ursuletul de plus... o multime de necunoscuti te-au purtat mai departe�din ce in ce mai departe... Si pamantul ca un cal naravas a inceput sa danseze.
Temnita prin care ma ratacisem s-a spulberat... copilalareste, sarind din treapta in treapta am revenit langa ursuletul meu galben de plus...
As fi putut sa-i salvez pe toti acei intemnitati... n-am facut-o... Stiam ca tu trebuia sa povestesti lumii viitoare trecutul...Beat de lumina, de prezent... ai uitat, treci pe langa mine nepasator�nici nu stii cine sunt...
De tine si de uitare nu te mai pot salva... Oricum n-am avut decat o pereche de aripi...Nu te-ai intrebat de ce zborul tau are mereu doua perechi de aripi?
Hai sa murim altadata... Poate pana atunci vei afla cine sunt, cine esti....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu