Indiferenta

Uneori...doare cel mai tare! Doare mai rau ca o infidelitate, mai tare decat un conflict intre 2 persoane implicate intr-un anumit tip de relatie, nu neaparat amoroasa. Sa primesti indiferenta in timp ce tu oferi sentimente din ce in ce mai puternice poate cauza un soc. O stare de confuzie din care este probabil sa iesi cu multe cicatrici pe suflet. Sau e posibil sa nu iesi deloc din starea asta.

Unii oameni sunt indiferenti pentru ca asta vor. Altii sunt indiferenti fara sa-si dea seama. Altii...din pura obisnuinta, pentru ca intr-un fel, indiferenta ii salveaza de suferinta si de posibile probleme.

Pe mine..indiferenta persoanelor din jur m-a ranit. Mi-a provocat o rana care nu s-a vindecat deloc pana acum. E mascata doar. Acum, la primul semn de indiferenta, rana ma doare mai tare decat orice...si imi provoaca in acelasi timp si dureri fizice. Probabil psihicul meu transmite starea de rau in tot corpul si din cauza asta, atunci cand sunt trist sau dezamagit, simt dureri puternice de stomac.

Eu nu ofer indiferenta. Desi poate nu se observa, sunt destul de atenta cu oricine are nevoie de mine. Nu ma feresc sa-mi exprim sentimentele, sa arat ca imi pasa...nu vreau sa fiu indiferent doar pentru ca, pentru unii e " cool " sa fii asa. De ce sa nu arati ca iti pasa? E ceva rau in asta? Pierzi bani sau orice lucru material? Poate doar putin timp, dar si asta il pierzi cu folos, sigur ai ceva de invatat in timpul asta.

Desigur, sunt persoane care nu merita da le acorzi un gram de atentie. Cel putin, asa se poate spune la prima vedere. Insa, nu se stie niciodata ce se ascunde dupa aparente. Poate judecam gresit, poate, totusi, nu merita..insa...ce pierdem daca incercam sa fim mai atenti cu cei din jurul nostru?

Album foto

Mulţi amici,putini prieteni

Nu prea am încredere în cei care se laudă că au foarte mulţi prieteni, şi asta pentru că e foarte greu pentru cineva să întreţină o prietenie adevărată cu zeci de oameni. Prietenii sunt puţini. Cei care te cunosc cu adevărat şi te acceptă aşa cum eşti, care te înţeleg şi cărora le pasă de soarta ta, sunt, cu adevărat, mult mai puţini decât cunoscuţii de ocazie, decât amiciţiile pe care le legi în diverse împrejurări sociale şi care, în definitiv, nu au de-a face cu tine atât de des şi pentru care contezi într-o măsură mult mai mică.

A fost o vreme în care am crezut că a lega cât mai multe prietenii e un lucru de dorit, fără să realizez că o prietenie nu se poate naşte din senin, doar pentru că numeşti pe cineva prieten, fără să-l cunoşti mai îndeaproape. A fost o perioadă a încercărilor. Însă a venit şi momentul în care presupusele prietenii au trebuit să înceteze şi să rămână în picioare chiar numai acele prietenii adevărate. Fire selectivă, omul învaţă să îşi ordoneze viaţa în funcţie de preferinţe, de ceea ce simte, de experienţele trecutului.

Conştient că nu mă pot hazarda să-i numesc pe toţi cei pe care-i cunosc prieteni, am păstrat prieteniile care contau pentru mine, prietenii în care am investit şi în care voi continua să mă implic.

Ne este dat să cunoaştem foarte mulţi oameni, însă prea puţini pot fi numiţi adevăraţi prieteni. Şi poate numai unul dintre toţi aceşti prieteni “selecţi” poate fi numit “cel mai bun”. E în firea lucrurilor să fie aşa şi cred că fiecare ajunge, într-un anumit moment al vieţii, să-şi judece relaţiile de prietenie din această perspectivă.

Bine, când vine vorba de prieteni prefăcuţi, e mult mai uşor. Personal, nu-mi plac “spionii”, cei care şi treziţi din somn ştiu totul despre tine şi viaţa ta, care trăiesc pentru a te studia pe tine, poate din invidie sau frustrare că nu te vor ajunge vreodată. Pe-aceştia îi descoperi cel mai repede, pentru că nimeni nu-i iubeşte şi curând vei fi avertizat de cei care au păţit-o de pe urma lor.

Oricum ar fi, prieteniile adevărate, construite pe dăruire, respect şi altruism vor trece peste orice obstacol, chiar şi peste momentele de tensiune. Pentru că sunt fundamentate pe naturaleţea faptului de a fi tu însuţi, fără teama de a fi judecat, studiat sau povestit…

Prietenii sunt de 5 feluri:

1. Prieteni de pahar, cu care iesi la o bauta, dar prea multe in comun nu aveti. De obicei, prietenii de pahar vorbesc de masini, fotbal si femei, la modul general. Nu iti permiti sa dezvalui prea multe, si nici el nu o face.

2. Prieteni de interes, la care mergi sa imprumuti bani, sau invers. Subiecte de discutie nu aveti, iti iei banii si pleci. Il mai vezi doar cand trebuie sa-i returnezi banii, si atat. Valabila si vice-versa. De obicei nu stii de existenta prietenului de interes decat atunci cand deschizi portofelul si ai marea revelatie ca e cam nud! Portofelul, zic.

3. Amicii, cu care iesi in oras, la o bila, la un meci, la o bere, la un chef, la o barfa, la un shopping, la un concert, s.a.m.d. Se da un grup de 6 amici. Daca unul din ei lipseste, ceilalti 5 il vor barfi la greu, chestia asta intamplandu-se prin rotatie.

4. Prieteni prefacuti, cu care vorbesti la telefon oricand ai ocazia, va dati intalnire in oras si-ti trage teapa. Apoi te suna, isi cere scuze, te pupa in fund, si se da cel mai bun prieten al tau. Pana la urmatoarea teapa, ofcors. Nu ezita sa faca misto de tine oricand are ocazia, mai ales in public... Doar e prietenul tau cel mai bun, ce naiba? Isi permite crezand ca nu te vei supara pe "cel mai bun prieten".

5. Prieteni adevarati, exemplare extrem de rare. Pe cale de disparitie chiar, precum capra neagra si virginele. Uneori iti ia o viata sa gasesti un astfel de prieten. Te ajuta oricand ai nevoie, fara sa astepte ceva in schimb. Nu va incerca sa-ti fure iubita/iubitul pentru ca la el prietenia e sfanta. Nu iti va imprastia secretele in tot orasul, te respecta si stie ca e respectat. Nu iti va intoarce spatele cand esti in belea, nu te va barfi pe la spate, nu uita cand l-ai ajutat. Cu prietenii adevarati vei avea oricand mai multe subiecte de discutie decat fotbal, masini si femei.

Dar, dupa cum spuneam, aceste exemplare sunt extreeeem de rare. Eu inca nu am gasit niciunu!! In schimb, de prieteni din categoriile 1, 3 si 4 sunt deja satula! M-am saturat de pupincuristi care pe fata sunt lapte cu miere si daca te intorci cu spatele o secunda te spurca de zici ca e uragan la gura lor! M-am saturat de prietenii care imprumuta tot felul de chestii de la tine si uita sa ti le returneze, fie ca e vorba de bani, carti, pantofi sau mai stiu eu ce le tuna astora ca vor.

Pentru dragii mei prieteni: "GET A LIFE!"

friends

In copilarie, imi erau prieteni toti copiii. Plecam de acasa cu o jucarie si ma intorceam cu alta. Nu tineam seama ca cea pe care am daruit-o era mai scumpa sau mai noua. Si nu-mi era data pentru o anumita perioada de timp. Dimpotriva, in urmatoarea zi o puteam darui altuia fara rezerve. Eram incantat sa vad ca ni se alatura si alti copii jocului. Nu eram deranjat de un al treilea sau al patrulea copil. E adevarat, conditia ca noul-venit sa ne devina prieten, era sa se joace.

Pe masura ce inaintam in varsta, observam ca nu orice persoana pe care o intalneam imi devenea prieten. Dar constatam ca indiferent de varsta si de loc, puteam sa intalnesc persoane care sa-mi devina pentru totdeauna prieteni. Spun “totdeauna”, pentru ca iti faci prieteni cu gandul ca niciodata nu te vei desparti de ei.
Iar din momentul in care ai legat prietenii, incepi sa-i porti cu tine si ei sa te poarte cu ei. Tainic, prietenii mei cand se intalnesc cu mine, se intalnesc si cu ei, cu cei din sufletul meu. Foarte graitor spunea cineva ca daca se intampla ca din trei prieteni (A,B,C), A ar muri, B l-ar pierde nu numai pe A, ci si “partea A din C”, iar C il pierde nu doar pe A, ci si “partea A din B”.
Exista o vorba potrivit careia fratii ne sunt dati de Dumnezeu, pe cand prietenii ii alegem singuri. Eu sunt de parere ca prietenia este si un dar de la Dumnezeu. Prietenia se naste in momentul in care gasesti persoane care au ceva in comun cu tine.
tunci cand un cerc de prieteni ajunge sa-i desconsidere, sa-i ironizeze, sa-i umileasca si sa le faca rau celor care sunt straini de interesele lor, consider ca nu mai putem vorbi de prietenie.Nu impartasesc ideea ca pe oamenii buni, prietenia ii face mai buni, iar pe cei rai mai rai, pentru ca in ochii mei prietenia nu poate fi decat intru bine.In Epistola catre Filimon, Sfantul Apostol Pavel il intalneste in inchisoare pe Onisim, un sclav care plecase si furase pe ascuns din casa lui Filimon. Il converteste si il trimite catre acesta cu o scrisoare. Printre cele scrise, Sfantul Apostol Pavel ii spune: “Ti-l trimit pe el, chiar inima mea. Primeste-l pe el cum m-ai primi pe mine.” La aceasta stare trebuie sa ajungem prin prietenie: inima altora.

Vis de copil

Hai sa murim altdata... Si nu, hai sa pasim in vesnicie... Asa iti soptisem atunci, in acea raspantie dintre spatiu si timp... Erai ranit, in plina valtoare, ce puteam face?

Am lasat ursuletul de plus, langa soba fierbinte, si-am coborat in beciul acela, vechi tunel pe sub vechea cetate a Tomisului... Am coborat copila chemata de soaptele unui trecut viitor.

...Alt timp, alta poveste...Maini intinse printre gratii de fier...imagini in alb si negru..."Cauta cheia, spuneai tu a ruga �soapta, aflat printre acei multi nefericiti... Aveam in maini o carte, carte rosie...si nu stiam unde poate fi acea cheie despre care vorbeai... Ti-era sete... si atunci, in causul palmelor mele - am inceput a plange, apa vie durere-mila-iertare�

Cartea rosie cazuta pe jos in sunet metalic s-a transformat intr-o cheie... Vuia de sus viitorul...undeva inspre mare licarea o lumina... Te-am sprijinit, te-am tarat aproape pana la limanul luminii... erai liber... Pana la acel orizont puteam merge eu, nu aveam voie sa intru in alta poveste�ma astepta ursuletul de plus... o multime de necunoscuti te-au purtat mai departe�din ce in ce mai departe... Si pamantul ca un cal naravas a inceput sa danseze.

Temnita prin care ma ratacisem s-a spulberat... copilalareste, sarind din treapta in treapta am revenit langa ursuletul meu galben de plus...

As fi putut sa-i salvez pe toti acei intemnitati... n-am facut-o... Stiam ca tu trebuia sa povestesti lumii viitoare trecutul...Beat de lumina, de prezent... ai uitat, treci pe langa mine nepasator�nici nu stii cine sunt...

De tine si de uitare nu te mai pot salva... Oricum n-am avut decat o pereche de aripi...Nu te-ai intrebat de ce zborul tau are mereu doua perechi de aripi?

Hai sa murim altadata... Poate pana atunci vei afla cine sunt, cine esti....

Vis din copilarie, pe starda Fara Numa, vis dintr-un viitor trecut, ruinele de sub oras.

Sentimente

Ma pierd in sentimente. In propriile mele sentimente.

Dupa ce ani de zile sentimentele au fost puse pe locul 2, controlate temeinic de rational, acum se razvratesc.

Simt cum se surpa lumea pe care m-am chinuit sa o creez, bazata doar pe rational, in care orice sentiment trecea prin filtrul rationalului.

Am muncit mult la ea, cativa ani buni. Terenul era sigur, bine batatorit. Dar uite ca imprevizibilul si-a facut loc si distruge .

Inca rezist, inca pot face fata avalansei de sentimente care vin ca o tornada.

Dar cand nu voi recunoaste nimic din lumea mea, ce voi face ?

Eu cu Andra(sormea)

Ce parere aveti? Ne asortam? :D :))

Experienta bat-o vina!..

Fiul unui prosper om de afaceri isi intreaba tatal:
- Tata, care este secretul succesului?
- Doua cuvinte.
- Care sunt acelea?
- Decizii corecte.
- Hm…Si cum stii sa iei deciziile corecte?
- Un cuvant.
- Care e ala?
- Experienta.
- Si de unde ai experienta?
- Doua cuvinte.
- Care sunt acelea?
- Decizii gresite.

Adevarat

“Ai grija de gandurile tale, caci ele vor deveni cuvinte. Ai grija de cuvintele tale, caci ele vor deveni fapte. Ai grija de faptele tale, caci ele vor deveni obiceiuri. Ai grija de obiceiurile tale, caci ele iti vor forma caracterul. Ai grija de caracterul tau, caci el iti va determina destinul.” – Frank Outlaw.