


A fost o vreme în care am crezut că a lega cât mai multe prietenii e un lucru de dorit, fără să realizez că o prietenie nu se poate naşte din senin, doar pentru că numeşti pe cineva prieten, fără să-l cunoşti mai îndeaproape. A fost o perioadă a încercărilor. Însă a venit şi momentul în care presupusele prietenii au trebuit să înceteze şi să rămână în picioare chiar numai acele prietenii adevărate. Fire selectivă, omul învaţă să îşi ordoneze viaţa în funcţie de preferinţe, de ceea ce simte, de experienţele trecutului.
Conştient că nu mă pot hazarda să-i numesc pe toţi cei pe care-i cunosc prieteni, am păstrat prieteniile care contau pentru mine, prietenii în care am investit şi în care voi continua să mă implic.
Ne este dat să cunoaştem foarte mulţi oameni, însă prea puţini pot fi numiţi adevăraţi prieteni. Şi poate numai unul dintre toţi aceşti prieteni “selecţi” poate fi numit “cel mai bun”. E în firea lucrurilor să fie aşa şi cred că fiecare ajunge, într-un anumit moment al vieţii, să-şi judece relaţiile de prietenie din această perspectivă.
Bine, când vine vorba de prieteni prefăcuţi, e mult mai uşor. Personal, nu-mi plac “spionii”, cei care şi treziţi din somn ştiu totul despre tine şi viaţa ta, care trăiesc pentru a te studia pe tine, poate din invidie sau frustrare că nu te vor ajunge vreodată. Pe-aceştia îi descoperi cel mai repede, pentru că nimeni nu-i iubeşte şi curând vei fi avertizat de cei care au păţit-o de pe urma lor.
Oricum ar fi, prieteniile adevărate, construite pe dăruire, respect şi altruism vor trece peste orice obstacol, chiar şi peste momentele de tensiune. Pentru că sunt fundamentate pe naturaleţea faptului de a fi tu însuţi, fără teama de a fi judecat, studiat sau povestit…
Hai sa murim altdata... Si nu, hai sa pasim in vesnicie... Asa iti soptisem atunci, in acea raspantie dintre spatiu si timp... Erai ranit, in plina valtoare, ce puteam face?
Am lasat ursuletul de plus, langa soba fierbinte, si-am coborat in beciul acela, vechi tunel pe sub vechea cetate a Tomisului... Am coborat copila chemata de soaptele unui trecut viitor.
...Alt timp, alta poveste...Maini intinse printre gratii de fier...imagini in alb si negru..."Cauta cheia, spuneai tu a ruga �soapta, aflat printre acei multi nefericiti... Aveam in maini o carte, carte rosie...si nu stiam unde poate fi acea cheie despre care vorbeai... Ti-era sete... si atunci, in causul palmelor mele - am inceput a plange, apa vie durere-mila-iertare�
Cartea rosie cazuta pe jos in sunet metalic s-a transformat intr-o cheie... Vuia de sus viitorul...undeva inspre mare licarea o lumina... Te-am sprijinit, te-am tarat aproape pana la limanul luminii... erai liber... Pana la acel orizont puteam merge eu, nu aveam voie sa intru in alta poveste�ma astepta ursuletul de plus... o multime de necunoscuti te-au purtat mai departe�din ce in ce mai departe... Si pamantul ca un cal naravas a inceput sa danseze.
Temnita prin care ma ratacisem s-a spulberat... copilalareste, sarind din treapta in treapta am revenit langa ursuletul meu galben de plus...
As fi putut sa-i salvez pe toti acei intemnitati... n-am facut-o... Stiam ca tu trebuia sa povestesti lumii viitoare trecutul...Beat de lumina, de prezent... ai uitat, treci pe langa mine nepasator�nici nu stii cine sunt...
De tine si de uitare nu te mai pot salva... Oricum n-am avut decat o pereche de aripi...Nu te-ai intrebat de ce zborul tau are mereu doua perechi de aripi?
Hai sa murim altadata... Poate pana atunci vei afla cine sunt, cine esti....
Fiul unui prosper om de afaceri isi intreaba tatal:
- Tata, care este secretul succesului?
- Doua cuvinte.
- Care sunt acelea?
- Decizii corecte.
- Hm…Si cum stii sa iei deciziile corecte?
- Un cuvant.
- Care e ala?
- Experienta.
- Si de unde ai experienta?
- Doua cuvinte.
- Care sunt acelea?
- Decizii gresite.
Soarele apune. Printre geamurile ferestrei, bunicul şi nepoţica fac cu mâna, în semn de rămas bun, ultimelor raze de lumină.
În aer se simţea gingăşia gestului lor... Fetiţa îşi lipeşte năsucul de geam:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Privirea bunicului spunea multe...dar cum să-i explice micuţei?.
O chemă lângă el şi-i mângâie codiţele bălaie. Copila îi zâmbi din priviri.
"Ce minune de copil", îşi spuse în gând bunicul... "cu codiţele-i bălaie şi cu ochişorii ei albaştri, parcă ar fi soarele şi cerul". De fapt ea era întregul univers al bunicului. El era prezent la sculare, cu el se ducea în parc la joacă, el o culca în fiecare seară şi nu uita niciodata în a o îndemna să-şi spună rugăciunea "Îngeraşul".
Fetiţei îi plăceau mult poveştile despre îngeri. De multe ori se imaginase şi ea înger. Un înger ce aduce bucurie şi pace altor copii.
Se auzi din nou întrebarea:
- Bunicule, ce este soarele pentru pământ?
Fără a se mai gandi la răspuns, bunicul spuse ceea ce simţea:
- Soarele este pentru pământ aşa cum este sufletul pentru om.
Fetiţa zâmbi. Se părea că întelege ce-i spuse acesta.
- Bunicule, tu ai spus că de câte ori avem nevoie de ajutor, şi ne rugăm, din lumea Tatălui Ceresc, coboară câte un înger. Bunicul încuviinţă din cap. Micuţa continuă, încurajată de gest.
.... Şi tot tu spuneai, că sufletul nostru are în el scânteia divină. Bunicul cuprinse umerii fetiţei.
... Dacă în noi este tot lumea Tatălui Ceresc, nu-i aşa că atunci când ne gândim cu drag la cineva, când ne rugăm pentru ajutorul cuiva, din sufletul nostru se ridică un înger şi pleaca spre cel în nevoie?
Ochii bunicului pluteau în lacrimi.
- Da, aşa este, micuţo! de câte ori dăruim din sufletul nostru, din el se ridică un înger care pleacă în lume. Ce bine ar fi ca lumea să fie plină de astfel de îngeri!
Fiecare gând de bine poartă în sine o stare de binecuvântare. El poate ajuta, de multe ori chiar salva pe cineva aflat în pericol. Un gând de bine, puternic, ne poate salva chiar şi pe noi înşine.
(Aceasta poate fi povestea oricui.In text sunt cateva cuvinte ingrosate cu portocaliu. Am selectat doua melodii care imi plac mult si care se potrivesc cu tema textului )
ee...cum am putut sa cred ca tu esti altfel...cand esti exact ca ceilalti...cum am putut sa cred ca ma intelegi cand defapt esti departe de asta...cum am putut avea atata incredere in tine...cand azi ai reusit sa ma dezamagesti.mi-ai aratat totusi ceva...ca sunt naiv/a...ca aparentele inseala si ca eu m-am inselat.:(( da sunt naiv/a..asa sunt eu pun suflet in toate pentru toate si pentru toti si chiar am crezut ca am gasit in sfarsit pe cineva sa imi semene si sa ma inteleaga...defapt nici nu stiu de ce am crezut asta
...tu nu ai inteles ca imi place sa vorbesc cu tine asa ca intre prieteni...si erai in sufletul meu mai valoros/valoroasa decat toti prietenii pe care ii am acum langa mine...chiar daca nu te cunosteam...asa am simtit...si am simtit prost....si ma doare ca am fost dezamagit/a.atat de mult te costa sa imi raspunsi azi la salut?...5 secunde si ma faceai fericit/a si pe mine...dar nu...ti-a fost mult prea greu..."hmm cine-i si asta :o disperata...lasa ca nu moare azi daca nu vorbim"cred ca asta ti-ai zis cand ai vazut mesajul meu pe mess....sa stii ca nu...nu mor eu din atata lucru.mi-e mai rau...sa imi dau seama ca am gresit investind intelegere si sentimente in cineva caruia nici macar nu-i pasa de mine.mda...asta e a fost ca o palma...sa ma trezesc la realitate...si m-am trezit...poate era si timpul...oricum imi pare rau.
si nu iti pot descrie in cuvinte ce simt:gol....mda uite ce ai reusit....eu care eram imun/a la intepaturile altora...acu daramat/a de faptul ca pur si simplu nu m-ai bagat in seama...sa stii ca asta doare mai mult decat vorbele grele pe care am avut ocazia sa le primesc de la diverse persoane...doare mai mult mai ales ca tu esti in cauza...tu in care eu aveam incredere si in care am crezut :(( .
daca as fi un om rational as lua-o usurel si m-as intreba:cine esti tu defapt?un baiat/fata pe care l-am/am cunoscut/o pe internet...nimic mai mult ...un foarte bun prieten...cel putin asa credeam pana azi.ce vreau eu de la tine?nimic mai mult decat sa mai vorbim din cand in cand.nu stiu cat ai observat dar eu te-am ascultat intotdeauna,te-am inteles si te-am incurajat...dar vad ca asta nu inseamna nimik pentru tine...n-ai cosiderat ca merit nici macar sa imi raspunzi la salut....:(
asta e!!! doare dar nu mai am ce sa fac...m-ai dezamagit...m-am pierdut pur si simplu cand am vazut ca iesi,fara sa imi spui macar :sal eo bn;....greu,foarte greu...dar uite ce usor m-ai facut sa sufar.nu cred ca ai vrut asta...nu cred ca ti-ai dat seama ink de fapul ca eu tin la tine si iti doresc ceea ce e mai bun...asta iti doresc in continuare sa stii...nu s-a schimbat cu nimik...doar ca ma simt aiurea...da asta e cuvantul...nici macar nu stiu ce simt ...pacat
Ai simtit vreodata ceva ciudat ??!!!
De exemplu:
- Ai simtit vreodata o prezenta langa tine..chiar daca erai singur ???!!
- Ai avut vreodata sentimentul ca ai m-ai trecut printr- ul loc, sau ca ai mai facut aceeasi chestie..sau auzit, .. chiar daca a fost pentru prima data ??? .Da, trecusem fiind beat. :))
- Noaptea auzi zgomote prin camera ta ???!!
- Ti- a venit vreodata sa tremuri fara sa iti fie frig ???!! Adica nu ai vreo boala.Te apuca pur si simplu :)) Da, de obicei ma apuca tremuratul cand ma screm.
La faza cu tremuratul se spune ca:
- Acest fenomen are loc atunci cand o materie din alta dimensiune are contact cu corpul uman !!!
Adica o fantoma sau entitate trece prin tine. Poi si daca esti o scandura de om? Pe unde sa treaca saraca fantoma?! La faza cu tremuratul eu cred ca mai poate fi si din cauza ca uneori cand te uiti in portofel ai impresia ca nu vezi nimic si uneori chiar asa e.
- cum simti o prezenta ? Poi poate o fii fantoma transpirata si puteee.
- se numeste deja vu, rezultat al modului de functionare al creierului
- aud mobila :ziua se incalzeste (dilata) noaptea se raceste (contracta). de la aceste miscari cateodata mai pocneste.PAC! PAC! M-AI INTELES BUEI HAHALELO?!
Deci stati voi linistiti si lasati paranormal,fantomele si toate ciudatzeniile . Gastiti ceva mai bun de facut decat sa stati ca momaile ca si cum a-ti avea ceva infipt in partea dorsal. BUHUHUUUUU!!! :))